Codul vechilor hrisoave
Se destramă mituri false ca o ceață printre soare,
Și răsar străbune ziduri, vechi cetăți și sanctuare.
Zeii noștri se mai luptă în războiul de la Troia,
Tracii își ascut iar legea prin Corabia lui Noe.
Din oceane și din mare iar renaște Atlandida
Cu orașe de cristal lumea veche reaprinde.
Pietrele vorbesc și ele, din pământ răsar morminte,
Codul dacic ne mai strigă din tăcute piramide.
Câte vieți și câte lumi peste noi o să ne-nfrângă,
Să desprindem adevărul despre Dacia cea blândă.
În ce limbă să răsune rugăciunea-n dimineață,
Suntem orbi, și suntem surzi, un ostrov ca de gheață?
Dumnezeu creat-a lumea ca o pavăză-n Carpați,
Noi ne măcinăm aiurea și ne mai urâm ca frați.
Dacă-ar fi să înțelegem Codul vechilor hrisoave,
Am fi iarăși Dacii Liberi, prinții noilor voroave.
Tamara Tomiris Gorincioi
